Performia Finance – primul an!

Romania, te urasc!

Azi, cu siguranta! Poate de maine n-o sa mai fiu atat de drastic. Dar totusi?

Am primit o veste trista. Un OM drag mie a primit ieri o grea lovitura morala. De vreo cativa ani incoace, infruntand o boala parsiva, se lupta in numele unor colegi de breasla: drumuri peste drumuri la Bucuresti pe banii lui, nopti nedormite, infruntari la ministere, amenzi de la jandarmerie, toate astea intre doua injectii sau doua pastile necesare pentru a ramane viu. Era Presedinte intr-un fel de ONG, dar era mandru sa-si reprezinte colegii si nu vroia sa-i dezamageasca. Ieri si-a dat demisia. O mana de “pupincuristi” si “fripturisti” si-au atins scopul. De ce? Pentru ca le-a stricat jocurile: el nu avea apartenenta politica, el nu avea interese de a-si tine  niste membri incompetenti ai familiei in diverse functii, pentru el a fi in prima linie nu insemna sa dea bine pe “sticla”. Fara a fi patetic, scopul lui era sa-si slujeasca colegii. De azi n-o va mai face si nu pot decat sa ma bucur ca si-a luat de pe cap aceasta povara.

Din pacate, cazuri ca acesta sunt o gramada. Nu le vede nimeni, dar cu fiecare nou esec de acest fel, Romania mai pierde un luptator.

Omul asta crede in oameni, in primul rand! Are valori clar delimitate si nu le schimba de la o zi la alta, dupa cum cer circumstantele. Acum, e lovit! De maine va crede din nou in oameni pentru ca asa e el, naiv! Si-mi place sa cred ca asa sunt si eu, fiul lui!

Jos costurile!?

Ca trecem printr-o perioada tulbure, nu e o noutate. La nivel de tara, la nivel global, la nivel uman sau economico-financiar, problema e aceeasi: cum trecem criza? Toata lumea cauta/inventeaza solutii miraculoase. Recent am vazut un test al unei scoli de afaceri, iar una din intrebari suna ceva de genul: intr-o perioada de criza primul lucru care trebuie facut e reducerea costurilor salariale? Nu stiu raspunsul, dar incerc sa-mi imaginez cum as raspunde eu la urmatoarea intrebare:

Intr-o perioada de criza, e bine sa te concentrezi pe reducerea costurilor sau ar trebui mai degraba sa dezvolti initiative de crestere a businessului?  Probabil ca e genul de intrebare la care raspunsul e: “DA!”.

N-ai inteles nimic? Nici nu era cazul, nu exista un raspuns corect, pentru ca acesta tine mai degraba de formarea fiecaruia, de modul in care fiecare percepe riscul.

Personal, nu cred in ideea ca simpla reducere a costurilor poate insemna salvarea unei companii. Consider ca e doar o amanare a inevitabilului. Si atunci, ce e de facut? Raspunsul l-am gasit in ultimul numar al HBR Magazine. Ca urmare mi-am construit un “to do list”, aplicabil in orice moment al dezvoltarii unui business, si care ar suna cam asa:

• aduna o echipa de razboi cu competente in management de proiect, controlling, marketing, schimbare organizationala;
• leaga costurile de initiativele de dezvoltare ale businessului si nu apela la o repartizare arbitrara a costurilor pe departamente;
• stabileste obiective plecand de la aceste initiative;
• daca e cazul, da afara oameni, investeste in infrastructura, externalizeaza, trimite oamanii la training, reinventeaza procese, fluxuri si produse, obtine reduceri de costuri;
• implica colegi care-ti impartasesc viziunea si care fac un scop din transformarea pe care o vrei;
• da mana libera acestora sa-si creeze propriile echipe dedicate 100% acestei transformari;
• citeste-l pe John Kotter: urmeaza cei 8 pasi ai schimbarii in organizatii si creeaza un simt al urgentei;
• alege intre a simlifica si a automatiza versus a personaliza;
• livreaza tot ce promiti la timp si chiar depaseste asteptarile.

Suna foarte teoretic, stiu, dar suna si bine. Asa ca de ce n-as incerca sa pun in practica?

Suna americaneste, stiu, dar daca nu de la ei, de la cine sa invatam?

Extra hours

Antreprenor fiind, se presupune ca fac parte din categoria “patronilor” care nu dau doi bani pe viata personala a angajatilor. Falsa paradigma despre antreprenori. Am auzit recent explicatia reusitei la un reprezentant al unui colos din domeniul telefoniei mobile din Romania care m-a dat pe spate, la modul negativ: “sunt unii colegi care rup usa la ora 6 dupa-amiaza, plangandu-se ulterior ca nu castiga suficienti bani”. Poate nu au fost chiar astea cuvintele lui, dar asta e esenta.

Mi-am facut o promisiune cu ceva timp in urma si am de gand sa ma tin de ea: atunci cand colegii mei vor fi nevoiti sa stea peste program pentru ca firma si ei sa castige suficienti bani, voi pune lacat pe firma!

Sunt cateva “mituri” pe care le tot aud despre acest subiect. Probabil ca, fiind repetate la nesfarsit, au intrat in subconstientul angajatului si al angajatorului roman. Sa le iau pe rand:

-daca stai peste program, esti important: cineva te prosteste si te ia de pacalici tinandu-te la birou;

-daca stai peste program, nu esti eficient si de aceea nu-ti termini treaba in cele 8 ore: posibil si asta, dar un angajator care vede repetandu-se acest lucru la infinit, ar trebui sa-si dea seama de ineficienta angajatului si sa incheie colaborarea; eu cred ca asta e mai degraba o poveste de “motivare” a angajatului, ca sa nu-i zic minciuna;

-daca stai peste program, esti dedicat firmei: poate, dar as fi mai incantat sa fii dedicat in cele 8 ore, altfel vei ajunge in scurt timp sa nu mai fii dedicat nimanui – nici firmei, nici familiei, nici tie;

-stai peste program pentru a ajuta firma sa treaca peste un proiect dificil: foarte bine, cu asta pot fi de acord, atata timp cat proiectul asta nu e firma insasi si atata timp cat vezi castigul tau personal material sau uman;

Mai e unul, destul de raspandit, care vine din tabara angajatului: pierzi vremea si, pentru “a te da mare”, stai peste program; in felul asta arati tuturor de la sef la coleg cat de indispensabil esti tu firmei. Ce sa zic? Firma te merita!

Cu siguranta mai sunt si altele, dar cred ca ati prins ideea. Am fost numit tradator pe aceasta tema, dar prefer ca dupa munca sa-mi vad si de viata mea. Ori viata mea nu poate incepe la 10-11 seara.

Ori daca eu vreau asta, sunt convins ca o vrei si tu, pentru ca e normal si natural acest lucru. Nu-i lasa pe cei care se ghideaza dupa principiile de mai sus sa-ti faca programul. O sa ajungi ca ei si atunci o sa te uiti la mine si o sa zici ca sunt tradator, ca nu-mi pasa de firma, ca nu-mi pasa de colegi.

In final, daca voi fi atat de obtuz incat sa nu-mi duc promisiunea la bun sfarsit, imi rog colegii sa ma dea in vileag pe toate canalele posibile: facebook, twitter, blog, site performia, ….., oriunde!

PS. Persoana a doua este folosita pentru cei mai dragi oameni, pentru care opinia mea poate conta!

O simpla lectie de viata…

Vrei putina inspiratie pentru azi? E despre oameni …. ca tine, ca mine, ca noi toti!

Sex, money, happiness and death (2)

Dupa un prim episod legat de cartea “Sex, money, happiness and death” – Manfred Kets de Vries, revin cu:

Episodul 2: “Money”

“All I ask is the chance to prove that money can’t make me happy.

The blind pursuit of money comes at the price of a lack of human connectivity.

The more we shelter children from disappointment, the more devastating future disappointments will be.

The things that induce lasting feelings of satisfaction are far less tangible.

Money may buy you a nice dog, but only love will make it wag its tail.

With money in your pocket, you are wise and you are handsome and you sing well too.

Being rich means having money, being wealthy means having time.

If we make money our god, chances are it will plague us like the devil.

If you want to know what God thinks of money, just look at the people he gave it to.

Instead of reveling in a glorious sunset or enjoying a family dinner, we stay late at the office doing things we dislike, to be able to buy things we don’t need, to impress people we don’t care about. How’s that for irony?

Ironically, far too many people spend their health gaining wealth, just to spend their wealth trying to regain their health.

If money is your hope for independence you will never have it. The only real security that a man will have in this world is a reserve of knowledge, experience and ability.

The highest use of wealth is not to make more money but to make money do more.

Until we are happy with who we are, we will never be happy with what we have.

We need to understand that all our money problems, worries and shortages largely begin and end with the person staring back at us from the mirror. “

Despre fericire …. in episodul viitor …….

Sex, money, happiness and death (1)

Am terminat aseara una din cele mai bune carti citite in ultima vreme: “Sex, money, happiness and death” – Manfred Kets de Vries. Titlul e mai mult decat sugestiv. Nu voi incerca sa fac o recenzie a cartii, ci doar voi transcrie cateva pasaje din carte, in 4 episoade aferente celor 4 cuvinte din titlu, plus un episod de concluzii. Poate va starnesc interesul. Nu incerc nici traducerea, din motive care tin de autenticitatea textului.

Asadar, episodul 1: “Sex”

“I know nothing about sex because I was always married.

Desire is the essence of humankind. To be alive means to be able to desire.

Without sin, the church wouldn’t have much work.

Motherhood is a biological fact, while fatherhood is a social invention.

It has been said that women need a reason for sex while men just need a place.

There are a number of mechanical devices which increase sexual arousal, particulary in women. Chief among these is the Mercede Benz 380SL convertible.

Relationships will only work when both individuals are willing and able to see each other for who they are.

Jon Bon Jovi as for his secret to staying married: “My wife tells me that if I ever decide to leave, she is coming with me.”

Men will always look for sex without investment; women want commitment.

My wife is a sex object – every time I ask for sex, she objects!

Men easily confuse a demand for love and intimacy for a demand for sex.

Sex is the thing that takes up the least amount of time and causes the most amount of trouble.

A woman showing less desire than her husband is frigid, while a women showing more is a nymphomaniac.

When things don’t work well in the bedroom, they don’t work well in the living room either.

Marriage is an adventure, like going to war.

Sex is dirty only when it’s done right.”

Ordinea e aleatoare, nu exista o logica, iar orice chestie interpretata ca misoginism sau vulgaritate, nu-mi poate fi reprosata. Oricum sunt multe care mi-au placut, altfel nu le postam aici.

Revin in episodul urmator!

Spaga … cu naturalete?

E “abilitatea” de a oferi spaga innascuta sau se antreneaza? E o aptitudine? Sunt oameni care ofera mai usor spaga decat altii pentru ca au o gena in plus sau …? Mi se pare mie sau prietenii au ajuns sa se spaguiasca intre ei? Ai facut vreodata un serviciu cuiva, iar acel cineva s-a simtit dator sa te rasplateasca cu o “mica atentie”? Nu se numeste si asta tot spaga? Cum te simti cand cineva incearca sa-ti ofere o “atentie” stiind ca urmeaza sa-ti solicite ajutorul? Ai prefera sa nu fi facut acest lucru? Esti mai motivat/demotivat cand esti rasplatit pentru ajutorul acordat? Crezi ca te desconsidera neasteptand sa-i oferi ajutorul fara a-ti oferi ceva in schimb? A incercat vreun client sa te spaguiasca? Chiar avand un contract cu el pentru diverse servicii/bunuri? Crezi ca poti sa devii bogat din “mici atentii”? Crezi ca poti transforma “mica atentie” intr-o sursa de venit? Merita? E venit pasiv sau trebuie investit timp/bani/suflet in activitatea asta?

Crezi ca ordinea fireasca a lucrurilor e de a oferi si apoi de a primi sau de a primi si apoi de a oferi?

Sau pur si simplu de a oferi?

Mai ai si tu intrebari? Daca vrei sa le public ar trebui sa astept o “mica atentie”? ))

Sensul vietii

Doua scrieri citite azi mi-au atras atentia. Vad ca tot mai multa lume isi pune problema sensului vietii. Ceea ce e bine! Important ar fi sa ne pastram in minte si in target aceasta directie. E un alt pas spre dezvoltarea personala.

Daca maine ai fi pus in postura de a pierde totul, daca maine ai lua o decizie la nervi care ti-ar zgudui temeliile vietii, daca maine ai pierde ceva drag, ce-ai face? Eu nu stiu!

Viktor Frankl via Madalina Uceanu si  Stefan Teisanu aduc in discutie aceeasi veche problema a sensului vietii. Convins fiind ca sunt multe peste mine in ale scrisului, n-o sa incerc sa-i completez, fiind in totalitate de acord cu ceea ce au scris. Cu atat mai mult cu cat cel putin unul din ei isi cauta sensul vietii si prin scris!

In final un pasaj din Viktor Frankl pe care l-am mai amintit intr-un post mai vechi:  ”Omului ii poate fi luat totul, dar nu si ultima dintre libertatile omenesti: aceea de a-si alege atitudinea intr-un anumit set de circumstante, de a-si alege propriul fel de a fi.”

Spor la cautari infinite!

Richard Branson despre … contabili

Noi, contabilii, suntem stigmatizati. Am mai spus pe acest blog ca in mare parte e vina noastra. Nu e scopul meu sa revin asupra subiectului prin acest post, ci dimpotriva. Vreau sa scot in evidenta aspectele pozitive pe care le poate aduce un bun contabil/finantist/director financiar in activitatea unei companii, indiferent de dimensiune.

Iata ce a constatat Richard Branson pe pielea lui:

” Eram deja una dintre cele mai mari companii private din Marea Britanie, dar Coutts era pregatita sa ne bage in incapacitate de plata – si sa provoace pierderea slujbelor a 3000 de oameni – doar ca sa nu ne permita depasirea limitei creditului nostru cu 300000 de lire sterline [...]. Criza provocata de Coutts m-a facut sa-mi dau seama ca aveam nevoie de un administrator forte pentru finantele noastre [...]. Aveam nevoie de cineva care sa poata tine sub control finantele Virgin Atlantic si Virgin Music [...]. Supravietuind doar din fluxuri de numerar si credit, intregul grup Virgin ducea o existenta prea riscanta. [...] Aceasta colectie disparata de afaceri avea nevoie de cineva care sa o puna in ordine. [...] Don Cruickshank [...] era un contabil autorizat care lucrase la firma de consultanta McKinsey timp de cinci ani, [...] si era prima persoana de la Virgin care purtase vreodata costum si cravata. [...] Cu Don ca director executiv, Virgin a inceput sa se transforme intr-o companie care putea atrage investitoti din afara. Don l-a adus curand pe Trevor Abbott ca director financiar. [...] Don si Trevor au inceput curand sa aiba intalniri cu bancile si sa rearanjeze si finantele, si structura interna a grupului. [...] de fiecare data cand ma intalneam cu ei, Don si Trevor isi exprimau uimirea fata de felul in care era administrata compania. [...] Primul lucru pe care l-au facut a fost sa se ocupe de facilitatile de creditare. [...] Cu acelasi bilant contabil, Don si Trevor au obtinut de la un alt consortiu bancar o limita de creditare de 30 de milioane de lire sterline. [...] Simteam ca puteam face orice si acum ne propuseseram sa cotam grupul Virgin la bursa. Treceam de la piata rockului la piata financiara.”

Bun, e alt nivel, dar ideea de baza e aceeasi. Richard Branson a prins-o la timp, si sunt sigur ca si asta e una din cauzele succesului sau. Desi, la prima vedere, bilantul poate parea un tabel in care introduci niste cifre, e mai mult decat atat. Cateva cifre interpretate eronat sau alocate la pozitii necorespunzatoare, pot face diferenta intre “incapacitate de plata” si “simteam ca puteam face orice”.

Textul de mai sus e copie fidela a unor pasaje din cartea “Pierderea virginitatii. Autobiografia” a lui Richard Branson, aparuta la editura Publica (al carei fan declarat sunt). Chiar daca Richard Branson nu e un model de urmat intocmai si recunosc faptul ca “nu m-ar tine inima” pentru un traseu precum al sau, recomand aceasta carte convins fiind ca in cele aproape 600 de pagini  sunt o multime de idei care ne pot declansa fantezia de business.

Pe tine te tine?